Tehnologia informaţiei (IT) în România

 

  download (1)

                  Aceasta este una dintre industriile care înregistrează cel mai rapid ritm de dezvoltare la nivel global, stimulată de inovaţiile tehnologice. România poate stimula dezvoltarea sectorului printr-o serie de măsuri luate pe mai multe niveluri:

Incubatoare de afaceri. Numărul acestora este încă limitat pentru nişte structuri care au scopul de a încuraja inovaţia şi dezvoltarea în domeniul IT. În timp ce în Europa, practica este des întâlnită, România poate conta doar pe câteva iniţiative private.

Clustere în IT. Este nevoie de clustere şi de politici sectoriale care să sprijine inovaţia în IT şi noile tehnologii, ajutând astfel industria IT să câştige mai mult teren şi mai multă vizibilitate la nivel european.

Soluţii e-governance. Este important ca tranziţia către sistemul de e-governance să fie accelerată pentru ca România să se alinieze la standardele europene şi să reducă birocraţia.

Valorificarea abilităţilor de IT în industria de apărare. Este recomandată dezvoltarea de capacităţi de protecţie împotriva „războiului cibernetic”, în colaborare cu aliaţii strategici ai României, ceea ce ar creşte potenţialul de export atât în industria de IT, cât şi în cea de apărare.

Advertisements

România în urmatorii 25 de ani…

       images

           La un sfert de secol de la Revoluţia din 1989, România se află în faţa unui moment de bilanţ. Ţara a reuşit integrarea politică în familia democraţiilor occidentale, dar mai are încă un drum lung de parcurs în ceea ce priveşte dezvoltarea economică şi modernizarea. Aceasta va fi marea provocare pentru România în următoarele decenii – recuperarea în ritm accelerat a decalajelor de dezvoltare faţă de Occident, în aşa fel încât o parte cât mai mare a cetăţenilor să simtă beneficiile integrării europene.

Către un nivel de creştere…

Aceasta ar trebui să se traducă în promovarea economiei bazate pe cunoaştere, creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă de la nivelul de 63,8% din prezent către ţinta asumată de România de 70% din populaţia activă şi combaterea riscului de sărăcie şi excluziune socială. Restructurarea şi consolidarea instituţiilor. Continuarea reformelor şi eficientizarea instituţiilor pot atrage investiţii mai mari şi contribui la dezvoltarea economică sustenabilă. Este nevoie de recâştigarea încrederii în instituţii şi respectului faţă de acestea, dar şi al respectului instituţiilor faţă de cetăţeni.                                                                       Ar trebui să fie o prioritate a autorităţilor investiţiile în infrastructură care să conecteze România la marile fluxuri de marfă între Vest şi Est, Nord şi Sud, valorificându-se la maxim fondurile europene. România va trebui să investească mai mult în educaţie şi formare profesională pentru a răspunde eficient nevoii de angajaţi înalt calificaţi. Există şi un deficit de abilităţi de management, în parte datorită migraţiei celor cu astfel de calificări în Europa de Vest. O soluţie ar putea fi adoptarea unor politici pentru repatrierea celor care lucrează în străinătate şi care au avut rezultate bune, prin oferirea de facilităţi fiscale pentru cei care decid să se întoarcă. Din furnizor de forţă de muncă ieftină, ţara ar trebui să înceapă să producă subansamble şi echipamente din ce în ce mai sofisticate, a căror producţie implică înaltă tehnologie (automobile şi componente, produse pentru industria aero-spaţială şi electronice). În domeniul serviciilor există de asemenea premisele trecerii către activităţi de outsourcing şi offshoring (O&O) cu valoare adăugată mare. Nu în ultimul rând, în agricultură şi producţie alimentară România, ar putea deveni un pol regional important. În cei 25 de ani de capitalism, România nu a făcut niciun progres în ceea ce priveşte urbanizarea, ba chiar în anii crizei, s-a produs o inversare de trend şi o migraţie către zonele rurale. Deşi avem încă amintirea urbanizării ca fenomen forţat derulat în perioada comunistă, aceasta este inerentă unei societăţi dezvoltate moderne. Oraşele oferă oportunităţi de muncă mai bune, serviciile publice pot fi gestionate mai eficient în oraşe, iar un nivel mai mare de urbanizare este de obicei asociat cu un grad mai mare de bunăstare.

Economia Statelor Unite ale Americii

  Economia Statelor Unite ale Americii este cea mai mare din lume. Produsul intern brut al Statelor Unite ale Americii a fost estimat la $17.15 trilioane in Aprilie 2014 , aproximativ un sfert din produsul intern brut mondial . Produsul intern brut ajustat la paritatea puterii de cumpărare este de asemenea mai mare decât al oricărei alte tari din lume.Dolarul este cea mai folosită monedă în tranzacțiile internaționale și este cea mai importantă moneda de rezervă. Câteva țări folosesc dolarul american ca monedă oficială iar altele ca moneda de facto.SUA are o economie mixtă și a menținut o creștere economică stabilă, o rată de șomaj moderată și nivele ridicate de cercetare. Cei mai mari parteneri de comerț ai SUA sunt Canada, China, Mexic, Japonia si Germania.
Istoria S.U.A. este strâns legată de economie. Din multitudinea de cauze ce au determinat separarea politică a coloniilor nord-americane de Marea Britanie, se remarcă în special cauzele economice. Interdicția dezvoltării industriei, impunerea impozitelor suplimentare Stamp Act și Sugar Act, și mai ales impunerea obligativității de a cumpăra produse britanice la prețuri stabilite de metropolă – toate acestea au determinat „partida de ceai de la Boston” din 1773, unul dintre evenimentele ce au condus la declanșarea războiul de independență a SUA.
Țară a tuturor posibilităților, SUA a fost în permanență ținta emigranților proveniti de pe toate continentele. „The American Dream” – (o viață mai bună ce este rezultatul efortului personal) a fost posibil datorită sistemului economic ce perioadelor de expansiune economică a SUA . Emigranții s-au îndreptat cu precădere spre vest punând bazele agriculturii americane.

             SUA beneficiază de condiții naturale pentru agricultură de înalt randament. În secolul XIX, SUA s-a afirmat ca mare putere agricolă. Tutunul, bumbacul, cerealele, produsele de origine animală au constituit principalele resurse de export. America a abandonat foarte repede agricultura de subzistență. Încă din secolul XIX, agricultura americană a devenit puternic specializată pe renumitele centuri – centura laptelui în nord.est, centura porumbului asociată cu cea a creșterii porcinelor în zona Marilor Lacuri, centura bumbacului precum și creșterea cornutelor mari în Sud. În nord-vest, creșterea animalelor este asociată cu cea a exploatării forestiere. La vest de Missouri începe centura grâului. Având ca punct de plecare agricultura, SUA a devenit prima putere economică axată pe comerț și export. Industria americană a urmat aceeași cale, fiind perfect adaptată cerințelor pieței.

     La cumpăna dintre secolele XIX – XX, doi mari președinți au elaborat doctrinele economico-politice ce urmau să definească relațiile SUA cu restul lumii. Președintele Taft a lansat „Diplomația Dolarului” potrivit căreia interesele americane sunt economice și se manifestă la nivel mondial. Președintele Roosvelt a impus „Diplomația Big Stick” potrivit căreia SUA își promovează cu forța sau își apără interesele economice oriunde în lume. Începutul secolului XX marchează afirmarea SUA ca prima mare putere economică a lumii.

    Dacă în perioada interbelică SUA continuă politca sa tradițional-izolaționistă, al doilea război mondial și mai ales apariția „cortinei de fier” a impus SUA ca putere politico-militară-lider al lumii libere. Pe plan economic SUA își asuma responsabilitatea reconstucției Occidentului capitalist și democrat. Planul Marshall inițiat în 1948 stă la baza reconstrucției europene și la reapariția Europei ca putere economică globală. De altfel, Statele Unite erau singurele în măsură să susțină un astfel de efort economic, după război. SUA poseda rezerve de aur de 20 miliarde de dolari, aproape două treimi din totalul mondial.

Puterea economică a SUA este dublată de capacitatea militară a acesteia. SUA iși arogă controlul politico-militar asupra unor zone din întreaga lume. Orientul Mijlociu, Sud-estul Asiei, America Latină sunt declarate zone de interes strategic pentru Statele Unite.

Prăbușirea URSS și a comunismului european au dus la constituirea unei lumi asimetrice în care SUA a rămas deocamdată singura putere globală. Rolul său de jandarm mondial susținut de economia americană începe să fie contestat nu numai de mișcările teroriste dar și de state ce doresc să devină forțe economice globale.

      Sistemul economic american poate fi definit prin caracterul său descentralizat , caracter capitalist, bazat pe proprietatea privată și liberă inițiativă. Intervenția autorităților federale în economie se manifestă prin strategii de politică bugetară și monetară. În același timp, bugetul federal are o componentă ce vizează investiții în cercetare . Legislația economică americană permite implicarea guvernului în controlul practicilor de afaceri, guvernul american având și rolul de supervizor al creșterii economice.

Un rol special în economia americană îl joacă companiile transnaționale. Coca Cola, Colgate, Microsoft, Ford, IBM, General Electric, Intel, Exxon, Wal-Mart, Mc Donald”s, reprezintă imaginea SUA în întreaga lume. În topul primelor zece corporații transnaționale din lume, primele cinci sunt din SUA. Activitatea lor se concentrează asupra ramurilor cu reale perspective de dezvoltare și de obținere a profitului. De altfel, companiile transnaționale sunt vârful de lance al ofensivei americane în contextul globalizării economice. În anii 80, societățile transnaționale dețineau o treime din producția industrială, peste jumătate din comerțul exterior. Valoarea mărfurilor și a serviciilor asigurate de transnaționalele de proveniență americană se ridica în această perioadă la 350 miliarde dolari. Exprimat în procente, firmele americane reprezentau în 1999, 71,8% din valoarea primelor 50 de societăți transnaționale din lume . Prin investițiile directe în străinătate, marile companii americane obțin profituri uriașe dar mai ales capătă posibilitatea de a controla sursele de materii prime. Companiile americane sunt prezente pe piețele de înalt nivel în ceea ce privește consumul dar în regiunile producătoare de materii prime. Totodată companiile americane transferă în exterior modelul american de planificare și de management a activității economice, și în egală măsură și noile tehnologii de mare randament și productivitate . Globalizarea economiei duce la dezvoltarea companiilor transnaționale.americane. Ele sunt astăzi o puternică forță în economia mondială și un adevărat liant al economiei americane care se regăsește și dincolo de frontierele naționale Secretul succesului american este legate de sumele uriașe investite în cercetare și dezvoltare, atât de către companiile private dar și de către autoritățile federale. Un alt factor al succesului îl reprezintă gradul de pregătire și numărul personalului de cercetare. Revoluția tehnico-științifică a pornit din Statele Unite. Cei mai mulți deținători ai premiului Nobel în știință sunt americani. Nivelul înalt al tehnologiei utilizate în industria americană determină repartizarea forței de muncă în domeniul serviciilor într-un procent uriaș (73,2% ) prin comparație cu 24,1% în industrie și 2,7%în agricultură.

          Din punct de vedere economic, Statele Unite ale Americii au cea mai dezvoltată agricultură din lume. În ianuarie 2008, agenția americană de reglementare a produselor alimentare (FDA) și-a dat aprobarea pentru comercializarea produselor obținute din bovine, ovine și porcine clonate, considerând că ele nu prezintă riscuri pentru consum. Statele Unite au cea mai mare suprafață cultivată cu porumb, de 31 milioane hectare în anul 2009, iar producția medie este de 9,6 tone/hectar. Producția de porumb a fost de 367 milioane de tone în anul 2008.

            Sectorul construcțiilor a fost grav afectat în contextul crizei declanșate în august 2007 de pe segmentul creditelor ipotecare cu grad mare de risc, industria s-a confruntat cu sechestre numeroase și cu o majorare a stocurilor de case nevândute, iar băncile au devenit prudente și au început să exercite presiuni asupra constructorilor să își diminueze stocurile[24]. Construcțiile de case noi au o rată anuală de aproximativ 1 milion unități.

                            În anul 2010, vânzările de autovehicule au crescut cu 11% față de 2009, la 11,6 milioane de unități. Cele mai mari vânzări le-au avut Ford cu 1.935.000 de autovehicule,Toyota cu 1.760.000 și Chrysler cu 1.085.000 de unități.

                    În anul 2009, exporturile SUA au totalizat suma de 1.570 de miliarde de dolari.

Principalii parteneri comerciali ai SUA, după valoarea totală a schimburilor comerciale sunt: Canada (524 miliarde dolari), China (457), Mexic (392,7), Japonia (181), Germania (131), Marea Britanie (98), Coreea de Sud (87), Franța (65), Taiwan (61) și Brazilia (59).

Volumul schimburilor comerciale bilaterale chino-americane realizate în ultimii 30 de ani a crescut de 130 de ori, de la 2,5 miliarde de dolari americani cât era în 1979, la 330 de miliarde de dolari americani în 200. În prezent China și Statele Unite reprezintă una pentru cealaltă cel de-al doilea mare partener comercial.

Continue reading